Istoria plăcilor de surf

Încă din 1778, exploratorul britanic căpitanul J. Cook a văzut acest tip de activitate în Insulele Hawaii. După 1908, surfing-ul s-a răspândit în unele țări din Europa și America. S-a răspândit în Asia după 1960. În ultimele una sau două decenii, surfing-ul s-a dezvoltat foarte mult. Pe coastele Americii de Nord, Peru, Hawaii, Africa de Sud și estul Australiei au avut loc competiții de surf la scară largă. Surfingul este alimentat de valuri și se desfășoară pe plajă cu vânt și valuri. Înălțimea valurilor trebuie să fie de aproximativ 1 metru, iar cea minimă nu trebuie să fie mai mică de 30 cm. Insulele Hawaii au valuri potrivite pentru surfing pe tot parcursul anului. În special iarna sau primăvara, sunt valuri din Oceanul Pacific de Nord. Valurile au o înălțime de până la 4 metri, ceea ce îi poate face pe sportivi să alunece mai mult de 800 de metri. Prin urmare, insulele Hawaii au fost întotdeauna centrul surfing-ului în lume.
Theplăci de surffolosite inițial aveau aproximativ 5 metri lungime și cântăreau între 50 și 60 de kilograme. După al Doilea Război Mondial, au apărut panouri din plastic spumă, iar forma panourilor a fost îmbunătățită. Theplăci de surffolosite in prezent au 1,5-2,7 metri lungime, 60 cm latime si 7-10 cm grosime. Plăcile sunt ușoare și plate, cu capetele din față și din spate puțin mai înguste și o aripioară de stabilizare la spate și la partea inferioară. Pentru a crește frecarea, placa este, de asemenea, acoperită cu o peliculă exterioară ceară. Toateplăci de surfcântăresc doar 11 până la 26 de kilograme. Balenele cu cocoașă au niște structuri ondulate pe partea din față a aripilor lor, care îl ajută pe gigantul să se miște mai grațios și mai lin prin curent. Această structură ajută la reducerea rezistenței și îl ajută pe cocoșa să „prindă” curentul, asigurându-se că se poate mișca cu agilitate în ciuda dimensiunii sale masive. Inspirat de acest lucru, producătorul de plăci de surf Fluid Earth a produs caracteristiciplăci de surfcu capete frontale ondulate.